Digitizarea este procesul de convertire a obiectelor desenate (planuri sau harti) intr-un sir de coordonate carteziene (x,y), stocate intr-un format digital.
Pentru Sistemele Informatice Geografice esential este ca informatia grafica sa fie in forma vectoriala. Exista o serie de primitive grafice care s-au incetatenit ca fiind de baza in reprezentarea GIS: punctul, linia (polilinia) si poligonul. Pentru definirea acestor elemente sunt necesare un sir de coordonate si functiile geometrice specifice.
Ajungand cu explicatiile in acest punct, e usor de subliniat de ce se urmareste aducerea informatiei grafice in forma vectoriala - pentru ca vectorii fiind in esenta functii matematice, asupra lor se poate opera matematic (ca sa dam cel mai banal exemplu - daca avem o padure reprezentata pe o harta oarecare - suprafata ei nu o putem determina cu exactitate decat probabil cu ajutorul hartiei milimetrice - metoda celor mai mici patrate; pe cand daca poligonul reprezentand padurea ar fi in forma vectoriala, printr-o simpla aplicare a unei functii geometrice i se poate determina cu exactitate aria).
Procesul de vectorizare (digitizare) a planurilor, hartilor a cunoscut imbunatatiri in timp odata cu dezvoltarea tehnicii de calcul. Initial se utilizau aproape exclusiv plansetele digitizoare. Harta de hartie era intinsa pe planseta, cu ajutorul puck-ului (il regasiti in imaginea de mai sus) se introduceau puncte (sau succesiuni de puncte) pentru elementele identificate pe harta; software-ul inregistra respectivele puncte si le integra corect in elementele de tip vector dorite.
Evolutia capacitatilor de calcul si de stocare, precum si evolutia aplicatiilor pentru imagini au favorizat dezvoltarea digitizarii on-screen. Prelucrarea imaginilor (ne referim aici la foi de harta scanate sau chiar la aerofotograme) - din cauza consumului ridicat de resurse hardware era un procedeu la care foarte putini aveau acces. Treptat insa rasterul (imaginea digitala) a devenit componenta de baza a GIS-ului (alaturi de vectori si bazele de date asociate acestora). Astazi e foarte comuna obtinerea de informatii vectoriale prin digitizare direct pe ortofotoplan si exista metode de prelucrare semi- (si chiar total) automata a informatiilor raster (teledetectia fiind o stiinta relativ noua ce a cunoscut o dezvoltare extrem de rapida).